Divortul si copiii. Cum sa divortezi fara sa-i afectezi pe copii?

Divortul si copiii. Cum sa divortezi fara sa-i afectezi pe copii?

Divortul parintilor este intotdeauna o situatie foarte dificila atat pentru copii, cat si pentru intreaga familie. Insa, uneori, acesta este singura solutie sigura pentru toti in cazul unei relatii nefericite dintre mama si tata. Ce poti face pentru ca cei mici sa sufere cat mai putin posibil? Cum sa-i protejezi de cele mai traumatizante experiente si sa-i ajuti sa faca fata circumstantelor noi si necunoscute? Citeste articolul nostru „Divortul si copiii. Cum sa divortezi fara sa-i afectezi pe copii?” pentru a descoperi cateva sfaturi importante si utile despre cum sa ajuti copiii in cazul divortului parintilor.

Cum sa divortezi avand copii? Bunastarea celor mici este o prioritate pentru instanta si ar trebui sa fie si pentru parinti.

In timpul divortului, trebuie sa ai in vedere binele si starea de spirit a copiilor. Nu poti sa-i tratezi ca pe niste obiecte, sa-i manipulezi, sa-i folosesti pentru nevoile tale sau pentru a-ti atinge scopul. In schimb, este sarcina instantei sa decida cu privire la autoritatea parinteasca si la contactul cu cel mic, tinand cont in primul rand de bunastarea lui, si nu de interesele parintilor.

Parintii pot prezenta instantei un acord scris privind tutela. Trebuie reamintit faptul ca micutul are dreptul de a fi crescut de ambii parinti, iar divortul in sine trebuie gestionat in asa fel incat copilul sa fie afectat cat mai putin posibil de emotiile negative care deseori insotesc aceasta situatie.

Divortul si copiii. Cum sa divortezi fara sa-i afectezi pe copii? 5 principii importante de care trebuie sa tina cont parintii care decid sa divorteze

Divortul parintilor nu este o situatie usoara pentru copii, dar, in mod paradoxal, cei mici beneficiaza de cele mai multe ori de aceasta situatie. Acest lucru se datoreaza faptului ca micutii pot sa locuiasca intr-o casa linistita, desigur cu un singur parinte, insa unul stabil din punct de vedere emotional. Totusi, pentru ca acest scenariu sa fie posibil, divortul trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera calma si pasnica. Prin urmare, parintii trebuie sa aiba grija mai intai de ei insisi: sa invete sa-si controleze emotiile si sa se calmeze. In caz contrar, nu vor putea sa-si ajute copilul.

Divortul si copiii. Cum sa divortezi fara sa-i afectezi pe copii? In afara de cele deja mentionate, iti recomandam sa respecti principiile de mai jos:

  • Copiii nu trebuie implicati in problemele parintilor. Conflictul dintre tata si mama ar trebui sa ramana doar al lor. Nu te astepta ca cel mic sa-l spioneze sau sa-l controleze pe celalalt parinte. De asemenea, nu-l folosi ca mesager. Evita certurile si scandalurile, mai ales in prezenta copilului, deoarece implicarea in dispute sau faptul de a fi martor la discutiile aprinse si emotionale ale parintilor are un impact foarte negativ asupra micutului. In cazul in care parintii nu reusesc sa rezolve conflictul, pot apela la un mediator pentru a-i ajuta sa ajunga la un acord.
  • Nu impovara copilul cu responsabilitatea divortului. In niciun caz cel mic nu ar trebui sa auda ca ar fi putut contribui in vreun fel la divortul parintilor. Mama si tatal trebuie sa-l asigure in mod constant ca aceasta este doar decizia lor si ca sentimentele pe care le au fata de el nu se schimba.
  • Copilul ar trebui sa aiba o imagine pozitiva a parintilor. Niciunul dintre ei nu ar trebui sa indeparteze copilul de celalalt parinte. Cel mic nu ar trebui sa aiba sentimente negative fata de mama sau de tata.
  • Micutul trebuie sa se simta iubit de fiecare dintre parinti. Atat tatal, cat si mama trebuie sa-si arate dragostea fata de copii, sa petreaca timp cu ei, sa le acorde atentie, sa se implice in viata lor de zi cu zi, in problemele, succesele si esecurile lor, sa le spuna ca ii iubesc si ca sunt importanti pentru ei.
  • Parintii trebuie sa depuna toate eforturile pentru a le oferi celor mici un sentiment de siguranta. Este important sa le explice ca divortul nu afecteaza in niciun fel sentimentele parintilor fata de copii, ca este un conflict intre doi adulti si nu intre parinti si copii.

Incearca sa introduci cat mai putine schimbari in viata micutului si sa mentii, pe cat posibil, ritmul zilei cu care copilul este obisnuit.

Vorbeste cu cel mic cat mai mult posibil. In acest fel, vei afla ce simte, cu ce se confrunta si cum il poti ajuta, precum si cum poti reactiona rapid daca observi ca i se intampla ceva ingrijorator. Nu-ti fie teama sa mergi la un psiholog. Un specialist bun poate ajuta atat adultii, cat si copiii.

Arata-i copilului rabdare si intelegere. Aceasta este o perioada deosebit de dificila pentru el, care se poate manifesta prin diverse comportamente neplacute din partea lui. Nu uita ca in acest timp, micutul are nevoie in special de multa dragoste, bunavointa si pace.

Este bine ca mama si tatal sa foloseasca aceleasi metode de educatie parentala si sa incerce sa stabileasca un mod comun de a aborda copilul.

Divortul si copiii. Ce trebuie sa faci pentru ca cei mici sa nu sufere in urma divortului?

Copiii pana la varsta de aproximativ 3 ani au nevoie de multa liniste si rutina. Trebuie sa faci tot posibilul pentru ca divortul sa nu le perturbe ritmul zilnic cu care sunt obisnuiti. In aceasta perioada, prezenta mamei si starea emotionala stabila a acesteia sunt deosebit de importante. Micutii pot reactiona la orice schimbare majora printr-un regres si prin a cere lucruri la care au renuntat deja, ca de ex. suzeta, scutecul sau laptele din sticla. Copiii se pot dezvolta mai lent pentru o perioada si pot reveni la stadii anterioare de dezvoltare, devenind de multe ori plangaciosi si cerand prezenta constanta a mamei.

De asemenea, in cazul prescolarilor, schimbarile trebuie reduse la minimum. Cei mici pot reactiona la divort prin scaderea poftei de mancare, aparitia problemelor de somn, crize de furie si agresivitate sau diverse reactii nervoase. Rolul parintilor este acela de a le reda un sentiment de siguranta prin apropiere fizica, prin a-si arata interesul, a le dedica mai mult timp si a le asigura o stabilitate si predictibilitate a evenimentelor.

Divortul si copiii mai mari

Pentru copiii de varsta prescolara, contactul regulat cu parintele cu care nu locuiesc este foarte important. Atunci cand planuiesti intalnirile, tine cont intotdeauna de obiceiurile si activitatile copilului. Fiecare dintre parinti ar trebui sa stea de vorba cu el si sa-l sprijine in momentele dificile. Contactul cu alti copii de aceeasi varsta trebuie supravegheat foarte atent, deoarece in aceasta perioada grupul de prieteni devine din ce in ce mai important, in timp ce creste sentimentul de independenta fata de mama si tata.

Copiii mai mari de varsta scolara pot manifesta o intreaga gama de sentimente deseori contradictorii. Pe de o parte, acestia se pot supara pe parinti si pot incerca sa-i manipuleze, dar, pe de alta parte, ii iubesc foarte mult si au nevoie de prezenta lor. Este foarte important ca mama si tatal sa fie aproape de copil, sa vorbeasca mult cu el, sa manifeste un interes sincer fata de el si sa nu-l lase singur in problemele si supararile pe care le are.

Copiii nu sunt la fel si, de aceea, pot reactiona diferit la divortul parintilor. Uneori, cei mici pot dezvolta simptome somatice, cum ar fi dureri de cap sau dureri abdominale, pot avea probleme de invatare, pot lipsi de la scoala si chiar pot fugi de acasa. Adolescentii pot dezvolta o varietate de comportamente patologice, probleme in stabilirea de relatii interpersonale, stima de sine scazuta si, uneori, depresie. Iata motivul pentru care este atat de important sa se reduca la minimum efectele negative ale divortului asupra copiilor.

Cand pot fi lasati copiii in grija unui singur parinte, de ex. sa stea doar cu tatal?

In caz de divort, cea mai buna optiune pentru micuti este ca ambii parinti sa aiba autoritate parinteasca. Atat mama, cat si tatal ar trebui sa aiba grija de copil, sa-l creasca si sa-l ingrijeasca. In practica, acest lucru inseamna, de obicei, ca cel mic locuieste cu mama si are zile fixe in care isi vede tatal. De asemenea, parintii au posibilitatea de a alege sa aiba grija de copil pe rand. Dupa ce sta cu mama timp de o saptamana, copilul se muta la tata si apoi se intoarce din nou la mama. Astfel, cel mic are doua case. Cu toate acestea, nu trebuie sa te temi de aceasta solutie, deoarece intareste relatia cu ambii parinti.

Uneori, autoritatea parinteasca este limitata din motive serioase pentru unul dintre parinti. In acest caz, celalalt parinte are ultimul cuvant de spus in toate chestiunile referitoare la copil. In alte situatii, contactul celuilalt parinte cu micutul nu poate fi impiedicat. Acest lucru este, de asemenea, evitat de catre instanta, desi, in trecut, atunci cand parintii nu se puteau intelege cu privire la copii, autoritatea parinteasca a unuia dintre ei era restransa. Cu toate acestea, astfel de prevederi erau foarte nedrepte fata de tati (in majoritatea cazurilor, copiii erau lasati exclusiv in grija mamei), motiv pentru care  au fost eliminate. Astazi, instanta acorda din ce in ce mai rar mamei autoritate parinteasca exclusiva. Totusi, acest lucru nu inseamna ca, dupa divort, copiii raman doar cu tatal. De cele mai multe ori, ambii parinti au grija de copiii lor.

Divortul nu trebuie sa fie o trauma pentru cel mic. Uneori este cel mai bun remediu pentru el

Desi divortul este intotdeauna o experienta dificila pentru copii, nu divortul in sine este principala problema, ci modul in care se comporta adultii atunci cand acest lucru se intampla. Daca pot rezolva problema pe cale amiabila, este putin probabil ca separarea parintilor sa afecteze negativ copiii. Aceasta poate avea chiar un impact pozitiv asupra dezvoltarii celor mici, spre deosebire de o situatie tensionata acasa. Acest lucru este valabil mai ales in familiile in care divortul parintilor este cauzat de abuzul de alcool sau de agresivitate al unuia dintre parteneri. O astfel de relatie ar trebui incheiata cat mai curand posibil pentru binele parintilor si al copiilor.

Articol pregatit de: Grażyna Zaborska-Szmajda

Consultatie de specialitate: Agnieszka Skoczylas, psiholog pentru copii